De ce România riscă să devină irelevantă în era AI
Avem net rapid. Ce facem cu el?
Ne place tare mult să ne lăudăm cu viteza internetului. E aproape sport național să le spunem străinilor cum descărcăm noi orice într-o secundă, în timp ce ei încă așteaptă să se încarce un site. Și e adevărat, avem infrastructură de top.
Dar am o veste proastă: în 2026, viteza de accesare a internetului nu compensează viteza cu care ne adaptăm .
Ideea că România e ca un Silicon Valley al Europei începe din ce în ce mai mult să semene a poveste de adormit copiii. Practic, riscăm să rămânem țara cu țeava cea mai groasă de internet, prin care curge doar inovația altora.
Conform raportului Microsoft AI Diffusion pe H2 2025 România are o rată de adoptare a inteligenței artificiale de doar 16,2%.
Poate zici eh, nu e așa rău. Dar hai să ne uităm doar puțin peste gard.
În timp ce noi ne mulțumim că suntem în media globală (alături de El Salvador sau Guatemala, btw 😅), vecinii noștri au apăsat pedala de accelerație. Republica Moldova ne depășește, iar Bulgaria ne privește de sus, din Top 30 global, de la o cotă de 27,3%.
Da, ai citit bine.
Nu scriu asta ca să ne stricăm ziua, ci pentru că știu că putem mai mult decât să fim simpli spectatori în revoluția aceasta care amplifică enorm de mult diferența dintre cei care creează cu AI și cei care doar consumă content AI.
Hai să vedem cum trecem de partea corectă a baricadei.
Planul de evadare din mediocritate
În primul rând, trebuie să vorbim despre elefantul din cameră: educația.
În prezent, paradoxul este că interzicem elevilor și studenților să folosească AI, ceea ce este echivalentul interzicerii internetului în anii 2000. Practic, trimitem pe piața muncii absolvenți direct alienați de nevoile reale ale angajatorilor, pregătiți pentru o eră care a apus. Asta în condițiile în care oricum nu reușim să construim un sistem suficient de adaptat pentru ca cei mai mulți tineri să poată și munci în paralel cu finalizarea studiilor.
Tot la nivel de educație, în România lipsește aproape complet noțiunea de învățare pentru adulți și în afară de câteva bule și bulișoare nu vorbim despre lifelong learning la nivel sistemic. Avem nevoie să construim o infrastructură națională pentru dezvoltarea competențelor digitale, care să schimbe mentalitatea de la frica de bau-bau la ideea de AI ca partener de lucru. Avem nevoie să învățăm că să încerci și să eșuezi nu e greșit. Ideal ar fi să transformăm iterația continuă în strategie națională, pentru că e clar că mindset-ul actual nu ne mai servește.
Totodată, statul trebuie să își asume rolul de prim client. Achizițiile publice ar trebui să vizeze produse digitale funcționale, nu ore de consultanță. Dacă statul ar cere soluții concrete, cum ar fi un sistem de triaj automat pentru petiții, ar forța furnizorii locali să livreze un produs finit. Asta ar obliga firmele românești să inoveze, să creeze proprietate intelectuală și să iasă din paradigma de a vinde doar timpul angajaților.
Acest efort trebuie susținut de o infrastructură lingvistică solidă. Avem nevoie de o bază de date solidă în limba română, adică de seturi de date și benchmark-uri care să permită modelelor AI să performeze impecabil în limba noastră, mai ales în justiție, sănătate sau administrație.
Dar tehnologia fără model de business este doar un hobby costisitor. De aceea, o altă direcție relevantă este transformarea firmelor de servicii în creatori de proprietate intelectuală. Trebuie să stimulăm companiile să transforme serviciile repetitive în micro-produse exportabile, pentru a muta valoarea dinspre tarife pe oră înspre venit recurent.
Toate aceste măsuri depind însă de factorul uman. Nu mai este suficient să fim utilizatori pasivi.
...Și acum, despre tine
Toate măsurile de mai sus sunt mai mult decât necesare. Dar, așa cum prea bine știm cu toții, reforma sistemică durează.
Tu nu ai luxul să aștepți ca Ministerul Educației să schimbe curricula sau ca statul să-și digitalizeze ghișeele.
Piața muncii se împarte acum, sub ochii noștri, în 2 clase profesionale: Gânditorii (cei care creează sistemele) și Ne-gânditorii (cei care doar apasă pe butoane).
Aici apare pericolul despre care vorbesc cercetătorii de la University of Pennsylvania: efectul de cârjă.
Atunci când lași AI-ul să îți dea răspunsuri de-a gata, scurtcircuitezi procesul de învățare. Creierul tău devine dependent. Ne pierdem autonomia intelectuală. Un singur document trimis unui client important, care include halucinații generate de algoritm, poate șterge ani de reputație.
Nu lăsa AI-ul să gândească în locul tău. Fă-l să gândească cu tine.
Diferența dintre a fi înlocuit și a deveni indispensabil stă în capacitatea ta de a audita, corecta și rafina output-ul AI.
Despre exact asta este Masterclass-ul The AI BS Detector.
Este un atelier de gândire critică cu AI, conceput special pentru a te muta din zona de utilizator pasiv în cea de gânditor strategic.
Ce facem pe 20 februarie?
În 3 ore intensive, lucrăm hands-on ca să:
Obții capacitatea de a livra rezultate de nivel C-Level cu efort operațional minim.
Transformi AI-ul dintr-un generator de text mediocru în cel mai abil analist junior.
Înveți să delegi execuția brută și cum să-ți folosești energia pentru strategie și decizii coerente.
Pleci cu un sistem clar prin care preiei controlul asupra output-ului, producând de 10 ori mai multă valoare.
Pe scurt, la finalul sesiunii vei produce de 10 ori mai multă valoare în același interval de timp.
Dacă vrei să rămâi relevant în timp ce sistemul (încă) se caută, te aștept să ne antrenăm împreună meta-competențele.
Nu aștepta reforma educației, fă-ți propria reformă vineri, pe 20 februarie.