Adevărul din spatele studiului MIT pe care toată lumea îl citează greșit

Ne prostește AI-ul?

Din când în când feed-ul meu mai este inundat de un nou val de panică tehnologică, mereu despre același studiu.

Șoc și groază!

Studiul MIT confirmă: AI-ul ne face leneși

Angajații își pierd gândirea critică.

Titlurile sunt perfecte pentru a genera engagement, dar dezastruoase pentru înțelegerea realității.

Studiul la care se face referire (Kosmyna et al., 2025) a devenit viral pentru că ne confirmă cea mai mare frică: aceea că externalizarea cognitivă către algoritmi ne va atrofia creierul, transformându-ne într-o specie de butoniști pasivi.

Dar, ca cele mai multe povești virale și aceasta omite jumătate de adevăr.

Astăzi vreau să facem ceva ce algoritmilor le e greu să facă: să ne uităm la nuanțe. Să punem cap la cap nu unul, ci două studii recente și să înțelegem mecanismul real prin care AI-ul ne modelează gândirea.

Pentru că, spoiler alert: AI-ul nu te face prost. Dar te lasă să fii leneș, dacă asta îți dorești.

De ce s-a panicat toată lumea?

Să începem cu elefantul din cameră: studiul Kosmyna et al.

Cercetătorii au observat un fenomen de cognitive offloading. Adică, participanții au avut tendința de a lăsa AI-ul să preia greul, reducându-și propriul efort mental și, implicit, calitatea verificării rezultatelor.

Dar, cum zice englezul, diavolul stă în detalii, iar în acest caz detaliile țin de metodologia de cercetare.

În primul rând, mult-titratul studiu a fost realizat pe 54 participanți. Atât. Cincizeci și patru. Împărțiți pe 3 grupe: grupul care avea voie să utilizeze AI (și cel cu cele mai slabe rezultate neuro), grupul care avea voie să folosească Google și grupul care nu avea voie să se folosească decât de propriul creier.

Cine au fost cei 54 de participanți? Oameni cu studii superioare și studenți la MIT.

Ce task au avut de făcut? Eseuri simple, de nivel liceal.

Gândește-te puțin la acest scenariu.

Dacă ești un bun profesionist în domeniul tău și ți se cere să scrii un text banal, iar lângă tine ai un asistent care îl poate genera în 3 secunde, ce vei face? Vei alege calea minimei rezistențe. Și o vei face din comoditate, sigur că da, dar mai ales pentru că task-ul nu este unul pe care să VREI să-l faci. Nu mai zic că, evolutiv vorbind, creierul uman este programat să conserve energie.

Când task-ul este sub nivelul tău de competență (e plictisitor, repetitiv, neprovocator), AI-ul devine o telecomandă pentru lene. Și tadaaaaa! Scade implicarea cognitivă.

Dar ce se întâmplă când schimbăm variabila?

Soluția: eșafodajul cognitiv

Aici intervine al doilea studiu, pe care probabil nu l-ai văzut în presă pentru că nu are titlu senzațional: Lira et al. (2025).

Această echipă de cercetători a schimbat premisa. În loc să le dea participanților (peste 7.000 la număr, apropos, distribuiți în 5 studii distincte) task-uri banale, le-au dat probleme complexe, situate ușor peste nivelul lor de competență. Mai mult, subiectul era unul relevant pentru ei: scrierea unor scrisori de intenție pentru roluri dorite, cu miza reală de a obține interviuri.

Rezultatul a fost fascinant. În acest scenariu, efectul de lenevire cognitivă a dispărut. În schimb, a apărut fenomenul de cognitive scaffolding, iar utilizatorii au folosit AI-ul pentru a-și potența gândirea.

• Au generat perspective alternative pe care nu le luaseră în calcul.

• Și-au structurat argumentația și au reușit să o expună coerent.

• AI-ul a funcționat ca un model de excelență, a oferit exemple personalizate din care participanții au extras principii abstracte de scriere.

În studiul Lira, cercetătorii au observat cum abilitatea de a scrie și de a structura o argumentație (care implică și gândire, bineînțeles) a crescut. Ba chiar cei care au folosit AI au scris mai bine și ulterior, când li s-a cerut să scrie fără AI. De ce? Pentru că AI-ul a preluat sarcina de procesare brută și a eliberat resursele mentale ale omului pentru sinteză, strategie și decizie de nivel înalt.

Zona proximei dezvoltări în era AI

În psihologie, Lev Vygotsky vorbește despre Zona Proximei Dezvoltări (ZPD), adică spațiul dintre ceea ce poate face un elev singur și ceea ce poate face cu ajutorul unui coleg mai competent. Cu alte cuvinte ZPD e spațiul dintre nivelul actual al unui om și nivelul potențial de dezvoltare al aceluiași om.

Până acum, ajutorul care ne ridica dintr-o zonă în cealaltă era un profesor sau un mentor. Astăzi, acel rol poate fi jucat de AI.

Așadar, dacă privim rezultatele celor 2 studii prin această nouă lentilă, ne dăm seama că un factor super relevant (dincolo de numărul de participanți la studii și de faptul că ambele studii sunt recente și preprint), este cât de bine calibrată este provocarea pe care o avem în față cu potențialul nostru.

• Dacă folosești AI pentru task-uri pe care le poți face singur cu ochii închiși, te vei plafona. (Efectul Kosmyna).

• Dacă folosești AI pentru a ataca probleme care înainte ți se păreau imposibile, vei crește. (Efectul Lira).

Acest lucru a fost confirmat și de alte studii, unele chiar mai vechi, de prin 2024. Cum e studiul cu centaurii, cyborgii și cei care se automatizează pe ei înșiși. 😅 Ai citit bine, da și mai e realizat și de Harvard & BCG, btw.

Sau mai recent, un alt studiu Microsoft cu rezultate care le susțin pe cele ale studiului Harvard, deși aici e vorba de percepția participanților la studiu, nu de măsurători obiective.

Așa, și?

Viitorul nu se adaptează la noi. Competențe precum gândirea analitică și creativă rămân ultra-relevante, dar modul în care le exersăm se schimbă.

Pericolul la care ne expunem dacă folosim aceste instrumente fără discernământ, e că ne pierdem exercițiul mental. Iar când dispare exercițiul, se erodează și skill-ul. N-o spun eu, o spun alți cercetători aici. Și o altă perspectivă faină asupra acestui fenomen aici.

AI-ul poate fi un amplificator al ignoranței noastre sau un amplificator al gândirii noastre. Diferența o facem chiar noi.

Iată 3 principii pe care îți propun să le pui în aplicare ASAP:

1. Regula fricțiunii cognitive. Dacă AI-ul îți dă un răspuns și tu doar dai copy-paste, ai pierdut. Cere-i să te contrazică. Cere-i să găsească 3 motive pentru care ideea ta e proastă. Introdu intenționat fricțiune în proces pentru a-ți trezi gândirea critică.

2. Ridică ștacheta. Există un paradox aparent: să delegăm sau să nu delegăm? Răspunsul e nuanțat: deleagă complet task-urile sub nivelul tău tocmai pentru a câștiga timp și energie pentru problemele peste nivelul tău (strategie, inovație), unde vei face acel cognitive scaffolding.

3. Nu fi un editor leneș. În studiul Kosmyna, participanții nu au verificat output-ul pentru că nu le păsa de rezultat. Tu nu face asta. Asumă-ți responsabilitatea finală. Verifică și reverifică tot.

În loc de concluzie

Discuția ne face AI-ul mai proști? ne duce pe o pistă falsă, în care unii sărim să condamnăm aceste instrumente, iar alții sărim să le apărăm. Ambele tabere uită, însă, că un instrument nu e nici bun și nici rău. Focul, de pildă, poate să încălzească cea mai bună ciorbă, sau să dea foc la casă. Totul depinde de cum îl folosești.

Eu aș muta discuția spre disciplină și spre responsabilitatea noastră individuală. Avem disciplina de a folosi timpul câștigat prin AI pentru a gândi mai profund, sau îl vom folosi ca să mai dăm un scroll rapid pe Tik Tok?

Lenea e o trăsătură biologică. Curiozitatea și excelența sunt alegeri conștiente.

---

P.S. Vrei să înveți să gândești critic în timp ce folosești AI-ul? Te invit la workshopul experiential The AI BS Detector. Gândire critică în era AI, care va avea loc pe 20 februarie de la 13:00 la 16:00, în format fizic.

Se prefigurează 2 noi clase profesionale: Gânditorii (the thinkers) și Ne-gânditorii (the button pushers).

Diferența nu o face accesul la AI, ci modul în care îl utilizezi.

Ce faci concret în cele 3 ore de workshop:

• Înveți să depistezi bias-urile logice și să faci audit cognitiv pe orice output AI.

• Folosești tehnica Hybrid Writing (80% AI / 20% Tu) și înveți cum să adaugi exact acele nuanțe umane care te fac expert.

• Vii cu laptopul și lucrăm pe task-urile tale reale. Pleci cu un framework de validare gata de aplicat.

Acest workshop este pentru tine dacă vrei să continui să faci parte din clasa gânditorilor și să fii indispensabil în următorii ani.

Nu este pentru tine dacă ești ok cu output-urile leneșe și nu simți că vrei să devii excelent.

👉 Rezervă-ți locul.

Nu lăsa AI-ul să gândească în locul tău. Învață să îl conduci.